Jurnalul

Seara asta vom povesti cea mai grozava poveste dintre toate povestile cu jurnale.

Afara era o primavara timpurie si soarele abia isi facea loc printre norii reci de iarna. Vantul rece parca nu vruia sa lase locul unui soare bland si cald. Din bucatarie se auzi un glas:

- Gata copii, va-ti facut bagajele?

- Dar mami noi nu vrem sa mergem la bunici, sunt batrani si miros urat.

- Ei, Alinuța, nu fi rautacioasa ca ne suparam!

Daniel veni repede in apararea surorii lui.

- Dar mama , Alina, are dreptate si in plus nu avem nici cu cine ne juca.

- Ei lasa ca ve-ti vedea voi pana la urma ce ve-ti face.

Si uite asa, mai mult posomorati decat fericiti, copii fura nevoiti sa-si urmeze mama si sa plece la bunici.

Mama copiilor era o persoana inalta si foarte frumoasa care din pacate ramasese singura dupa ce soțul ii murise intr-o expeditie in Anzi.

Tare lung paru drumul pana la bunici caci trebuira sa apuce pe un drum de tara prafuit si șerpuit.

- Ei dragi bunicilor ați ajuns.

In pragul unei porți mari si cu gauri multe ii intampinara pe cei doi copii doi batranei maruntei si cu parul nins ca de nea.

- Eee..., pana la urma ați reusit sa ajungeți si pe la noi, spuse bunicul.

- Întradevar, raspunse mama copiilor.

Dupa ce-si duseră bagajele in casa si isi pusera care-ncotro hainele si ruxaci, iata ca veni si vremea sa se aseze la masa aceea imbatranita de ani.

- Ia spune-ți voi dragii bunicilor, va place la noi?

-Nu, raspunse mai mult cu jumatate de gura Alinuța.

-Dar de ce fetița bunicii?

-Pentru ca e urat aici.

Cei doi copilasi aveau 6 ani si respectiv 8.

Daniel era mai vorbareț, poate și pentru ca era mai mare, și imediat o completa pe sora lui.

- Așa e, nu avem cu cine sa ne jucam.

- O dragilor cand ma uit la voi imi aduc aminte de cand eram eu copila.

- Vreti sa va spun un secret, spuse mai mult in soapta bunica.
.........continuare.........
Copii fura captivati pe data de spusele bunicii.
- Dar ce ... secrest , se fastaci Alinuta.
- Dragi mei nepotei, se spune ca in valea noastra exista nu demult un taram de poveste.
-Da, exista asa ceva intrebara mai mult in cor cei doi copii.
-Binenteles, si daca sunte-ti cuminti o sa va spun mai multe despre acest taram.
Dupa ce isi petrecura cateva clipe impreuna bunici isi luara ramas bun de la fata lor, mama copiilor, si se intoarsera la nepotei.
- Ei dragilor ce ati vrea sa facem azi?
Copii mai mult saltara din umeri si privira in gol.
- Atunci o sa facem o excursie sa vizita locurile, ce ziceti?
Bucuria celor doi fu foarte mare. Stiau ei ca vor putea sa intrebe mai multe despre taramul de poveste de care vorbise bunica.
Uite asa , in acea zi timpurie de primavara, o bunicuta si doi nepotei escaldau necunoscutul acelor locuri incantatoare. Dupa o bucata de vreme bunica se opri.

- Dragilor acum e bine sa ne oprim si sa luam o mica pauza.

- Dar noi mai vrem sa mergem, zise mai mult suparat baiatul.

- Micutilor, bunica nu mai e asa tanara.

Si discutia celor doi fu intrerupta da un cantec dulce din departare.

- Ce se aude, intreba Alinuta.

- E spiritul acestor locuri, ii raspunse bunica.

- Nu exista asa ceva, zise hotarat Daniel.

- Ba exista si cred ca ar trebui sa va povestesc de taramul de poveste.

Pe data copii devenira tacuti si se adunara in jurul bunicii.

" POVESTEA BUNICII"

Asa cum va spuneam, nu demult exista un taram de poveste.

Si eu am aflat de el din intamplare.

- Dar sa va spun cum am aflat de el.

Într-o zi cand cautam prin casa bunicilor, am gasit un jurnal prafuit si rupt.

Am luat jurnalul, l-am deschis si.....

Din jurnal iesi pe data un marinar.

Acesta s-a uitat la mine, eu la el si iar s-a uitat la mine.

Amandoi am stat inmarmuriti.

Dupa ce ne-am dezmeticit, mi-a spus ca era pe o nava de pescuit si urmarea o balena uriasa si pe nepregatite s-a trezit in fața mea.

Banuind ca ceva este magic am mai rasfoit o pagina. Pe data a aparut o fetita cu un cosulet si cu rochita rosie.

Fetita aceasta imi spuse ca era intr-o padure si se ducea la bunica ei cand pe nepregatite s-a trezit in fața mea.

Curiozitatea imi era asa de mare încat am mai dat o pagina.

Pe data au aparut in fata mea trei iezisori.

Acestia mi-au spus ca asteptau sa se intoarca mama lor din padure si ca la usa aparuse un lup cînd pe nepregatite s-au trezit in fata mea.

Dupa inca cateva file rasfoite si alte personaje de poveste aparute m-a strigat bunicul si a trebuit sa inchid jurnalul.

Ca prin farmec au disparut toti aceeia care au iesit din jurnal ....

- Ooo... , dragii mei nepoței se pare ca ne-am luat cu vorba și ne-a prins seara și trebuie să ne intoarcem acasă.

- Dar buni nu vrem acasa, mai vrem sa ascultam ce s-a intamplat cu jurnalul, săriră amandoi copii.

- O să vă mai spun dar maine nu azi.

Și uite asa fu tot drumul spre casa, copii o rugau pe bunica să le mai povestească ce s-a intîmplat.
....continuare.....
Dupa o masa aranjata si facuta cu dragoste bunica le zise copiilor ca e vremea sa se retraga in patuturile lor.
- Dar buni mergi cu noi sa continui povestea !
- Bine dragilor o sa merg.
Si uite asa in fiecare seara bunica mergea cu cei doi copilasi si le povesti tot ce stia ea despre acel jurnal magic.
Copii cat erau de nestrujnici atat erau de iubiti de bunici, dar intr-o zi ceva magic se intampla.
Cum se jucau copii prin curtea bunicilor acestia se hotarara sa se joace de-a detectivi.
Si cum cautau ei suspecti prin toata curtea bunicilor iata ca acestia aunsera si in podul casei bunicilor.
Intr-un colt prafuit zacea o gramada mare de carti puse una peste alta.
Alinuta fugi repede intracolo si lua prima carte de deasupra si scutura praful dupa ea.
- Alinuta nu mai sterge praful pe tine, ii spuse mai mult rastit Danut.
Dupa ce curata cartea , Alinuta o deschise....
Si ce sa vezi, pe data din cartea prafuita iesi o fata frumoasa in straie de tara.
- Dar tu cine esti intreba Daniel.
- Eu, eu..... pai eu sunt fata mosului
- Si ce cauti tu aici intreba Alinuta
- Pai, pai.... eu nu stiu, ce stiu era ca fateam curatenie prin curte si ma grabeam ca trebuia sa apara baba si cu fata ei, iar mosul, adica tatal meu era plecat dupa lemne in padure.
- Tu esti fata mosului.... interveni mai mult cu gura cascat Alinuta.
- Da asa mi se zice, si mai am o sora care e fata babei.
- Atunci inseamna ca am gasit jurnalul...
Fata mosului se uita la ei uimita.
Dupa ce povestira o vreme copii inchisera jurnalul si pe data fata mosului disparu.
Seara la masa copii nu spusera nici un cuvant si se dusera de graba la culcare.
Acum ca, cei doi copii gasira jurnalul in fiecare zi se duceau in podul cel mare al bunicilor si se intalneau cu cate un personaj din jurnalul prafuit.
Si stateau acolo cat era ziulica de mare, si povesteau cu cei care ii intalneau.
Dar uite ca vacanta se terminase si mama copiilor veni dupa acestia
- Dragi mei copilasi, drar ce ati mai crescut?
Si intradevar copii pareau mai mari acum.
Dupa ce-si luara ramas bun de la bunici si isi pusera bagajele in masina mamei copii fugira prin curte.
De fapt... copii erau in podul bunicilor.
- O punem printre carti ca sa n-o gaseasca altcineva si la anu cand venim dupa ea sa stim unde e, isi spusera cei doi copii.
Dupa aceea fugira la masina.
Rotile masinii se pusera in miscare, dar cei doi copi priveau in urma cu dor.
Si uite asa au petrecut cei doi copii prima lor vacanta la bunici.
Cam atat pentru moment despre cei doi nazdravani, si cine stie poate vom mai auzi de ei pe viitor.
Noapte buna copii