Tom cel mic

Asta seara vom incepe o noua poveste pentru voi.

Nu de mult de timpurile noastre, traia un baietel impreuna cu familia lui.
Si nu era nimic deosebit la aceasta familie, mai putin un lucru.
Familia avea un baietel care era foarte mic si de aceea ai lui l-au numit Tom Cel Mic.
Si cat era ziua de mare Tom al nostru era tare jucaus si plin de viata si toata lumea il iubea.
Intr-o zi pe cand soarele abia incepea sa isi deschida ochii, Tom cel mic pleca cu tatal lui la targul din Valea cea lunga. Si locul acesta, targul, era tare departe de casa celor doi drumeti asa ca drumul lor va fii plin de intamplari magice.

Si cum mergeau ei spre targ, un carutas se opri si ii intreba daca acestia merg cu el. Pe data cei doi drumeti sarira in caruta cea primitoare, caci carutasul nostru aducea fan de la camp. Uite asa Tom cel mic si tatal sau ajunera sa mearga cu caruta spre targ si astfel scutira si drum dar si durere de picioare.

Tatal lui Tom cel mic se baga in fata, alaturi de carutas, pe cand Tom se sui togmai in varful gramezii cu fan. Si cum abia se ivisera zori, un somn il tot gadila pe la gene pe Tom al nostru, si nu trecu mult caci acesta adormi bustean.
Dupa o vreme cativa stropi de roua ii mangaiara obrajori fragezi ai lui Tom si il facura pe acesta sa se trezeasca.
Deschizand ochisorii lui cei mici, Tom, se vazu la marginea drumului intr-o pustietate totala.
Ce se intamplase?
Pe cand carutasul se indrepta spre targ caruta acestuia lovi o groapa si Tom al nostru fu azvarlit din caruta togmai pe marginea drumului cazand pe un palc de iarba deasa. Fiind iarba deasa Tom nu simtii cazatura asa ca isi continua somnul.
Dar ce se va face micul Tom in pustietate?
Nici nu trecu mult timp si pe acolo trecu o batranica.
- Dar ce cauti singurel asa pe drumuri.
- Pai, ...pai eu, incepu a se balbaii Tom al nostru
- Ai fugit de acasa.
- Eu, in nici un caz.
- Lasa ca va stiu eu pe voi neascultatorii.

........continuarea maine seara.............